Tehnologia de bază a cutiilor sigilate impermeabile se bazează pe tehnici de etanșare și{0}}etanșeitate pentru a preveni pătrunderea umezelii și a altor substanțe externe în interior, protejând conținutul. Tehnologiile obișnuite includ inele de etanșare din cauciuc, benzi etanșe-și șuruburi impermeabile. În ceea ce privește selecția materialului, materialul învelișului exterior trebuie să aibă proprietăți precum rezistența la coroziune, rezistența la temperatură-înaltă, rezistența la temperatură scăzută-și rezistența la impact, în timp ce componentele interne, cum ar fi garniturile și inelele de etanșare, necesită o flexibilitate bună, rezistență la uzură și rezistență la coroziune. Elementele cheie ale designului structural includ capacul, inelul de etanșare, comutatorul și dispozitivul de fixare; un design rezonabil poate spori eficient performanța impermeabilă.
Componenta impermeabilă constă dintr-o parte de etanșare și o parte de gol. Partea de etanșare se potrivește perfect pe peretele interior al carcasei inferioare, în timp ce partea de gol formează un rezervor de etanșare între ea și peretele interior. Când carcasele superioare și inferioare sunt asamblate, capătul inferior al capacului superior intră în rezervorul de etanșare, permițând etanșantului din rezervor să umple complet golul, asigurând o etanșare completă între carcasele superioare și inferioare, rezolvând astfel problema golurilor create cu ușurință prin fixarea cu șuruburi.
